Ma intreb ce as putea sa scuip in cuvinte astazi din mintea mea bolnava... Sa vorbesc despre incapacitatea auzului meu de a descifra o propozitie venita de la un interlocutor,mult prea neatent pentru a observa dezinteresul sau fruntea-mi incretita de neintelegere asupra conversatiei aparent bulversanta? Nu...
Prefer sa vorbesc despre obisnuita.
M-am obisnuit sa fiu in centrul atentiei,desi mai mereu incerc sa trec neobservata.
M-am obisnuit sa cred ca nu sunt singura,desi de ani de zile imi lipseste o familie.
M-am obisnuit sa zambesc pentru a da impresia celorlalti ca stiu sa traiesc;fericirea mea e inghemuita in corp,imbolnavindu-se la fiecare tipat tacit cicatrizat in idealuri.
M-am obisnuit sa fiu apatica, nascocesc ineptii; am obosit sa am o viata dependenta de logica.Ne-am invatat sa punem indigo sub fiecare traire,doar pentru a ne indopa cu vise.
M-am obisnuit sa am deficente in diferite domenii...poate de aceea esafodajul meu e asa de instabil.Am devenit avida,scufundata in letargie...Taci!Ai putea sa imi perforezi balonul de sapun pe care il am inca din copilarie.Lasa-ma sa traiesc in paradigmele mele...
1 comentarii:
pentru mine ... inseamna cuvinte nespuse, taceri prea adanci, ganduri prea personale... sau doar spatiu intre idei:D
imi place cum ai terminat... eu as fi spus:"lasati-ma in nebunia mea..."
cu totii vindem imagini....
Trimiteți un comentariu