In urma miscarilor ei

Dintr-un bloc derapanat un ritm pur se impotriveste claxoanelor uzate de soferii tulburati.Sunete de pian incearca sa acapareze ultimele raze de soare ce inca se descopera pe cateva geamuri sparte, pazite de bare de fier forjat.
Cu greu gasesc o intrare in acel purgatoriu,cu iadul de afara si norii colorati ce detin cerul.M-am asezat destul de incomod pe o bucata de carton, pe care am gasit-o alaturi de sticle de bere goale si coji de seminte improscate in toata incaperea.Peretii erau crestati cu fel de fel de scrieri,printre care vesnica declaratie patimasa de dragoste"x+y=love".
Afara se anunta apocalipsa...cerul devenise in cateva clipe arta alb-negru in tonalitati diferite. Treptat lumina ce strabatea jumatate din incapere se stinse lasand intunericul sa-si descarce electricitatea.Lumina soarelui murise,iar in urma ei un chibrit se aprinse,pornind usor catre ceea ce parea a fi o veche lumanare pe jumatate consumata...clapele vechi ale pianului prinsesera iarasi culoare.In fata lor un om batran isi pocnise degetele tocite,isi fixa cladirea de caramizi sub posterior,se aseza potrivindu-si haina larga peste caramizi si incepu din nou sa cante.
Dintr-un colt intunecat o umbra se desprinse de pe perete,tarandu-si picioarele pe podeaua invadata fara mila de picurii reci de ploaie.Isi ridica bratele deasupra capului cand,deodata,incaperea se lumina brusc,inspaimantator,de la coloana unui fulger urmat indeaproape de un tunet ce a mutit sunetele pianului...Umbra tresari in forma sa umana...apoi devenise iarasi umbra necrozata. Isi intinse un picior, lasandu-se bland in voia muzicii,apoi un alt fulger o adusese la infatisarea ei umana.In jocul furtunii am putut sa o zaresc mai bine. Era palida...aproape dezbracata...cu papucii micuti,o rochita stramta prin care se zareau cateva coaste,parul prins in coc...se clatina mistic,gingas ca un inger,fara aripi,insa plina de puritate.
In lumina subreda si jocul aleatoriu de lumini electrizante,ingerul pasea pe podea,desprinzandu-se in zbor pe sunetele pianului.Podeaua scartaia sub presiunea pasilor ei si incet se descompunea devenind doar praf.
Cu ochii atintiti la miscarile ei,am uitat de lume...am uitat de tot...Iar daca ea reuseste sa zboare fara aripi,reuseste sa zambeasca chiar daca imprejuru-i totul se distruge,urmeaza doar sunetele plapande de pian,faurindu-si singura pasii de dans,inseamna ca nu e totul pierdut.
Ma retrag incet,fara sa atrag atentia asupra mea...ies zambind in ploaie,pasind prin balti spre casa...Sunetele de pian isi pierd intensitatea...insa eu am inteles.