marți, 29 septembrie 2009

Printre altele...


Se desprinde din moarte frigul racindu-mi radacinile si vorba.Imi schimba culoarea pielii,palmuind-o zdravan ca pe frunzele rosiatice ce isi dau duhul pe langa mine.
Mi s-a racit trupul,caci inauntru mucegai nasc lipsita de aer.Infofolita cu textile moi,imi fac loc printre multimea de fantome cenusii ghidate de emotii pe cararile vietii.

Deasupra mea cerul se lauda-n culori vii transpuse in capodopere autentice,gadilandu-se pe alocuri cu nori de un alb pur.
Cat as vrea sa ma agreseze o ploaie sub densitatea ei!Poate asa as putea da drumul lacrimilor pe obraz fara sa vada cineva ca plang.
Oasele imi sunt zdrobite de oboseala,mintea mi-e inundata de stres,pasesc prin vina si nu-mi gasesc locul. As muri odata cu natura in toamna,dar nu acesta este misiunea mea.Si daca as muri as reinvia din cenusa pentru a-mi duce la capat misiunea. Nu sunt suparata,doar frustrata ca nu inteleg intotdeauna tot.Nu stiu mereu sa ma descurc in diferite situatii,nu stiu sa reactionez intotdeauna pozitiv.
Imagini si sunete ma lovesc de pretutindeni,...incotro?

Acasa=Inchisoare


Prizonier...traiesc in tumult si in haos.Soptesc intunericului sa ma desprinda de soarta,stergand orice urma de vina,neputinta sau imperfectiune.Prizonier langa o bruta ce-mi roade neincetat sperantele,imi innegreste gandul,imi tortureaza spiritul,afisandu-si dantura proasta,imbalsamata cu usturoi.
La ferestre bari de fier ai pus,ca lumea de afara sa nu ma ajunga vreodata.M-ai izolat inauntru,oprind caldura din sufletul tau caci consumai energie. Fiecare crapatura prin care se zarea lumina,ai infundat-o cu conceptiile tale despre un viitor mai sigur si prosper financiar.Cartea mea imprumutata ai rupt-o in bucati,zicand ca ma indepartez de dogmele familiei.Asa am ramas fara celelalte carti prin care puteam sa-mi satur sufletul de cunoastere. Mi-ai ranit prietenii,ocarandu-i si strigand in gura mare neajunsurile lor pamantesti.Dreptate ai mereu doar tu,un copil nu poate decide pentru el.

*-Poti sa ma injuri,sa ma jupui prin cuvintele tale ,poti sa-ti exteriorizezi dorinta ta nebuna de a ma lovi,poti sa ma blestemi in cate limbi stii,poti chiar sa ma declari o carpa,poti chiar sa ma renegi...M-am saturat sa-ti sadesc mormantul aflat in mintea mea.Te las sa te scalzi in nebunia ta,iar eu te voi compatimi dintr-un colt.Tu crezi ca totul se rezuma la supravietuire...La ce lanturi grele ai pus pe mine,si eu as crede acelasi lucru. Mi-ai calcat in picioare copilaria,aducandu-mi raiul mai aproape de piele,lovindu-ma...Am crescut doar in ochii mei. Renunta sa crezi ca toti iti vor raul,da-mi voie sa spal numele tau murdar de sange si invata sa ma imbratisezi din nou.*

Un ultim strigat


Inchide ochii si dormi.Nu-ti mai numara regretele pe degete.Trecutului sapai mormantul.Inchide ochii si viseaza.E singura cale de a prinde fericirea.Arunca gandurile negre in intunericul uitat din tine.
Esti rece copila,nici caldura de august nu-ti poate reinvia sufletul,doar tu.Trupul e doar o marioneta impinsa de soarta,de karma,de dharma,de nimic.Iar viata...viata este plina de iluzii si false legaturi,care ne impiedica sa ne unim cu ce e etern si imuabil.
Mereu ne obosim creierul cu preocupari triviale,ducandu-l intr-o disperare muta, intunecandu-ne fata,in final,cu seriozitate.
Ne zbatem sa traim o existenta zilnica mediocra,crezand ca toate se rezuma la sex,bani,influenta si popularitate.

Nu sta cu capul in pamant,ridica-l si vei vedea oportunitatile.Invata din nou sa imbratisezi optimismul acela ce uneori parea absurd. Chiar daca vantul prafuit arunca in fata ta doar durere,inchide ochii si treci invingatoare.
Renunta la naivitate,invata sa spui nu,caci nu poti avea incredere in toate sufletele spulberate de banalitate.
Nu te scufunda prea mult in realitate,permite-ti sa visezi,e vital.

Te intrebi de ce nu poti uita unele imagini ce iti zguduiesc structura?Dar de ce nu te gandesti ca poate acele imagini,ce deja par a fi in ceata,au un rol in tot haosul care-l descri mereu in postarile tale? Ele te marcheaza,schimbandu-ti perceptiile,gandurile si tot ce te defineste ca individ. Toate au la baza un scop divin,tu doar traieste-le.
Traieste clipa,ca si cum ar fi ultima.Ar trebui maine,de cum te trezesti sa-ti zici"Daca asta ar fi ultima zi a mea pe Pamant,ce vreau sa fac?"Ciudat cum multi bolnavi,cand afla ca vor muri curand, se schimba,avand o pofta de viata nemaintalnita pana atunci.
Poate ca deja ai realizat ca noi,umanitatea de pretutindeni,nu ne nastem cu aripi,nu ne indreptam spre ceva anume. Sti,azi ti-a zis cineva ca toti ne nastem cu un scop,dar ne pierdem pe carari,dar la urma cu totii ajungem tot in acelasi loc! Nu e ca si cum cineva ar sta sa ne scrie povestea,cu lux de amanunte.Noi suntem coli albe,iar in mana detinem penelul sa ne scriem povestea. Ciudata e lumea,doar pentru ca avem diferite credinte,gusturi si unghiuri asupra intregii vieti.Asta ne da unicitate,ne individualizeaza.
Asa ca nu mai sta plictisita,privind stelutele fosforescente de pe tavan,nu mai sta tacuta in coltul tau sumbru,nu-ti mai ascunde privirea sub sapca veche,nu mai lasa criticile sa-ti strapunga gandul,asculta tot,infruntati temerile zilnice,alunga ceata autodezamagirii si reinvie!

joi, 3 septembrie 2009

Mai mult decat un suflet sifonat


Sunt mult mai mult decat un suflet sifonat ca o hartie...Dupa un tipar mi-ai rostit numele si,comparandu-ma cu altii,mi-ai ghicit intreaga viata,strigand in gura mare ca ma cunosti...

Eu vad culorile scaldate in ceata,
simt fluturii vii cum isi misca melodios aripile in sangele meu cald,
am degetele minuscule cu care incerc sa prind corzile ruginite de chitara,
uneori mi-e teama de reflexia mea in oglinda,
dorm mereu inghesuita ca sa ii fac loc ingerului langa mine,
tresar/cad mult in vis,
beau suc fara acid,
ma ametesc de la un pahar de vin,
imi place sa cant,desi nu am mai facut-o de mult timp,
plimbarile lungi sub amprenta rockului ce-l ascult,
urasc certurile,violenta...
ador sa fiu sarutata pe frunte si mangaiata,
prefer desenele animate in locul filmelor,
iar daca sunt cu adevarat fericita,rad ca un copil cand sunt gadilita,
iubesc stropii de ploaie care curata in calea lor toata mizeria,
imi place ceaiul cald cu lamaie...
colinda mea preferata e "In cetatea imparateasca",
singurul sport ce-l practic e dansul,
leu ca zodie...dar niciodata nu m-am comportat conform "schitei",
nu inteleg,pentru ca nu vreau,politica,
am trecut prin liceu ca o fantasma,
imi place sa gatesc,iar curatenia la mine nu dureaza mai mult de o zi,
stau ore in sir la calculator,
cand plac o persoana nu am cuvinte sa-i vorbesc pentru ca imi las ochii sa o soarba,
cand vorbesc...vorbesc mult si prost,
moto-ul preferat:"Diferite persoane.Diferite forme de nebunie.",
prefer sa cred ca pot schimba persoanele,
vorbesc sincer,
imi plac caii,
de cainii vagabonzi mi-e frica,
naivitatea ma prapadeste,
nu beau cafea,
nu fumez,
discut nu ma cert,
am o pasiune pentru ingeri si demoni...
invat repede si sunt deschisa,
*
**
***
dar...raman aceeasi pentru tine,inghesuita alaturi de celelalte siluete tragice din viata ta. Nu e vina ta ca vezi doar o parte din coperta lucioasa ce o scot in public,nu e vina mea ca vad doar pagini rupte din tine...Pedepseste timpul ce ne-a adapostit pe rafturi diferite!